Istorie

Băile Herculane: cea mai veche stațiune din România și din sud-estul Europei.

Scurt Istoric:

   Un renume precum al Băilor Herculane nu se poate dobândi decât printr-o moștenire istorică, culturală și naturală incontestabilă. Astfel istoria bimilenară a stațiunii începe odată cu prima sa atestare documentară în anul 153 e.n., atestare consemnată pe o tabulă votivă descoperită în siturile arheologice deschise la mijlocul secolului XIX în zona localității.

   Cunoscută la începuturi doar de legiunile romane stabilite în zona Severinului și de administrația romană a regiunii, stațiunea devine în scurtă vreme un important punct de atracție pentru aristocrația Romei antice. Descoperite și îngrijite de romanii de rând stabiliți in Dacia, miraculoasele izvoare termale ajung obiect de venerație în întreaga lume romană, protectorul cultului închinat lor fiind nimeni altul decât legendarul erou Hercules.

   Începând cu 1718, odată cu Pacea de la Passarovitz, istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane găsește stațiunea în reconstrucție, sub o nouă dominare ce îi înțelegea potențialui incontestabil. Începută în 1736, reconstrucția și modernizarea “băilor” și a infrastructurii este făcută cu ajutorul granicierilor bănățeni. Majoritatea edificiilor din stațiune, care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant sunt construite în această perioadă înfloritoare.

   Împărăteasa Elisabeta (Sisi) la Herculane
   133 de ani de la sejurul de șase săptămâni al împărătesei la Băile Herculane (1887-2020)

   În primăvara anului 1887, la recomandarea medicilor, Sisi avea să petreacă un sejur de şase săptămâni la Băile Herculane, beneficiind de climatul blând de cruţare, cu influenţe submediteraneene şi cu o bogată aeroionizare negativă, precum şi de faimoasele ape termale ale staţiunii.

   Începând cu anul anul 1880, împărăteasa a suferit câteva crize de reumatism, fapt ceea ce a determinat-o să renunţe la călărie, o pasiune căreia îi alocase, până în acel moment, o bună parte din timpul ei liber. Fiind o persoană activă, iubitoare de mişcare, a trebuit să suplinească această formă de mişcare cu altceva. A fost momentul în care Elisabeta şi-a descoperit pasiunea pentru drumeţie pe care a început s-o practice cu multă perseverenţă, pe vreme bună sau rea, pe căldură sau ploaie. Luând în considerare cele două probleme, tratarea afecţiunilor reumatice şi dorinţa de a face mişcare în natură, împărăteasa a ales străvechea staţiune de pe Valea Cernei, pe care a îndrăgit-o încă de la primul sejur petrecut aici, în 1884, fapt pentru care revine încă de patru ori, în 1887, 1890, 1892 şi în 1896, cu doi ani înainte de tragicul ei deces.

  Zi şi noapte se desfăşurau lucrările de renovare la Vila Tatarczy, vila administratorului staţiunii în care avea să locuiască împărăteasa şi, care avea să poarte, din acel moment, numele de Vila Elisabeta. Lucrările erau atent supravegheate de consilierul de curte, Linger.

   S-a comandat mobilier special pentru împărăteasă. La parter, s-a amenajat un Salon de primire, cu oglinzi de Veneţia şi un candelabru cu sticlă de Murano. Deja ştirea se propaga cu repeziciune în lumea mondenă a vremii şi multe familii aristocrate şi-au făcut rezervare la administratorul Băilor, Carol Tatarczy, pentru a petrece un sejur în staţiune, atât timp cât va sta şi împărăteasa .

   Cunoscând pasiunea împărătesei pentru drumeţii, administraţia staţiunii a dispus ca toate traseele din jurul staţiunii, aşa numitele trasee de cură, să fie pregătite, băncuţele şi chioşcurile pentru popas, reparate, potecile curăţate şi semnalizate, iar în situaţia în care Sisi ar parcurge traseul peste munte, la Vârciorova, un batalion român de vânători de munte era pregătit pentru a da onorurile cuvenite şi pentru a asigura garda împărătesei.

   Povestea valsului „Souvenir de Herkulesbad”

   Într-o zi de iunie a anului 1903, compozitorul vienez Jakob Pazeller, dirijorul orchestrei regimentului 33 de infanterie de la Arad care concerta în pavilionul muzical al Parcului Central (Parcul Gisella) din Băile Herculane se găsea într-o pauză între două sesiuni muzicale, cea de dimineaţă, între orele 10,00 -12,00 şi cea de după-amiază, între orele 17,00 – 19,00. Fusese detaşat la Arad de şapte ani, în timpul verii având misiunea să încânte cu muzica sa lumea din înalta societate a Europei, venită în vacanţă.

   Încă de la sosirea în Herkulesbad (1896), tânărul ofiţer de 27 de ani se îndrăgostise efectiv de pitoreasca staţiune. Impresionat de frumuseţea peisajului, Jakob Pazeller se plimba în timpul liber în natură, pe potecile traseelor de drumeţii, marcate şi prevăzute cu băncuţe şi foişoare de odihnă. Astfel, pentru Jakob Pazeller, staţiunea Herkulesbad devenise un loc preferat în care, în fiecare an, în sezonul estival, îmbina datoria de ofiţer al armatei imperiale cu plăcerea de a petrece un sejur într-una din cele mai frumoase și mondene staţiuni ale continentului.

   La 27 septembrie 1896, a avut şansa de a participa la un eveniment marcant din viaţa staţiunii: întâlnirea împăratului Franz Iosef, cu regele României, Carol I şi cu regele Serbiei, Alexandru I , cu ocazia ceremoniilor de la Salonul de cură din Băile Herculane, desfăşurate în urma inaugurării Canalului navigabil Porţile de Fier.

Change Pricing Plan

We recommend you check the details of Pricing Plans before changing. Click Here


Active

$Unlimited daysPackage15 regular & 3 featured listings



$25.6560 daysPay Per Listing0 regular & 0 featured listings



$9990 daysPackageUnlimited regular & 8 featured listings